Gheorghe Piperea✓

Astăzi a avut loc la Curtea de Apel București un dosar în care o bancă a cerut suspendarea deciziei Consiliului Concurenței de amendare a celor 10 bănci care au manipulat Robor. Reamintesc că, în iunie, Consiliul Concurenței a amendat băncile care participă la fixingul așa-numitului Robor (Romanian Inter Bank Offered Rate) cu suma de 3,7 miliarde de lei. De asemenea, a obligat băncile cartelare să modifice în comportament și în contracte modul de formare a Robor. Reamitesc, de asemenea, că Robor este indicele după care se calculează dobânzile bancare variabile la majoritatea creditelor în lei oferite persoanelor fizice, comercianților, statului și unităților administrativ - teritoriale. Dacă acest indice este manipulat în favoarea băncilor, dobânda este mai mare. Estimam în iunie că este vorba de 1-2 ppt. Adică, la un Robor care e acum de 6%, un Robor fără manipulare ar fi trebui să fie de 4-5%. Asta se traduce în pagube cauzate clienților, pagube care trebuie acoperite de băncile delincvente, la cererea în instanță a clienților. Pentru că manipularea se întinde pe 8 ani, vorbim de minim 3 miliarde de lei pagube cauzate clienților persoane fizice și de cel puțin 10 miliarde de lei pagube cauzate statului. Dreptul la despăgubirie este stabilit de Uniunea Europeană printr-o Directivă care, la noi, a luat forma OUG nr.170/2020. Ce s-a întâmplat azi? Procesul de suspendare, cu totul anonimizat (nu veți găsi numărul dosarului pe portalul instanței), avea termen în noiembrie. Banca a cerut și a obținut prescurtarea la maxim a termenului de judecată pentru ziua de azi. Am fost în sală ca reprezentant al celor 25 de clienți care au avut curajul să se lanseze în aceste procese de despăgubiri. Am formulat și susținut cerere de intervenție în interesul Consiliului Concurenței (menținând neatinse efectele deciziei de sancționare, se păstrează dreptul la despăgubiri). S-a respins pe loc, ca „inadmisibilă în principiu” (nu e un joc de cuvinte, e o denumire tehnică). La termen a fost prezentă și BNR, cu o intervenție în interesul ... băncii ... Intervenția BNR a fost considerată admisibilă ... în principiu. Mi-a fost destul de clar că cererea de suspendare se admite - consecința ar fi fost amânarea soluției privind despăgubirile cu ani de zile ... Numai că, în mod neașteptat, judecătorul a amânat pronunțarea cu 2 săptămânii! Adică prescurtarea termenului de judecată nu a avut nicio utilitate pentru bancă. Notă de final: mâine mai sunt 3 dosare, de același fel. Voi fi acolo - e util să observ că, exceptând dosarul în care CEC Bank este reclamant, dosar care este public, celelalte dosare sunt secret(oas)e. Hai Liberare!

Președintele Finlandei, Alexander Stubb, și premierul Norvegiei, Jonas Gahr Støre, l-au sunat pe Putin pentru a-l convinge să facă pace în Ucraina. Niște putiniști, frate. Niște putiniști care vor pace, ce să vezi…

Băncile sancționate pentru manipularea Robor cu amendă de 700 de milioane de euro vor plăti despăgubiri doar celor care le acționează în judecată, iar nu și celor care stau pasivi.

În Brazilia poporul* a vorbit: Lula da Silva, 80 de ani, a fost ales pentru a patra oară președinte. Brazilia este o țară măreață care, prin eforturile conjugate ale lui Lula de Silva și ale Ursulei von der Leyen, a obținut un acord comercial major cu UE. Se numește acordul cu statele membre Mercosur și, pentru a da iluzia salvării industriei auto germane prin exporturi în America de Sud, a pus în mare pericol de faliment agricultura UE. De aceea, acordul a fost atacat la CJUE de Polonia. Oricum, Lula probabil că merită felicitat. După perioada de dictatură din Brazilia, Lula este primul care reușește să obțină al 4 - lea mandat (perioadă întreruptă de un mandat al lui Bolsonaro** și de 580 de zile de pușcărie pentru corupție). Sunt niște tensiuni majore în urmarea suspendării timp de două ore a procesului de către Curtea Supremă Federală a Braziliei, ceea ce a prelungit votul cu două ore, iar fluxul de vot a fost centrat, în mod aproape imposibil statistic, pe Lula da Silva. Președintele Curții este fostul avocat al lui Lula da Silva din cazul de corupție în care a făcut 580 de zile de pușcărie, avocat numit președinte de Curte Supremă chiar de Lula da Silva. Dar nu ne mai luăm noi de la d-astea… Este, totuși, o victorie a stângii progresiste contra conservatorilor tot atât de importantă ca și cea de la primăria New York, cea din Olanda și cea din Suedia. Acum nu e deloc clar că, în noiembrie, în Spania, sau la anul, vor câștiga conservatorii în Franța, Italia sau Polonia. Dimpotrivă… Dar, când poporul vorbește, politica trebuie să tacă și să ia aminte. *sau cine o fi decis pentru popor **pe care l-a băgat în arest la domiciliu pe termen de 25 de ani pentru lovitură de stat

În Brazilia se derulează acum al doilea tur al alegerilor prezidențiale. După toate probabilitățile, câștigă Flavio Bolsonaro, fiul lui Jair Bolsonaro, contra lui Lula, 80 de ani, aflat la al 3 - lea mandat, un idol al progresismului global și un partener de nădejde al birocrației UEropene. Cu excepția problemelor de memorie și coordonare, pe care nu le are, Lula este un fel de Biden mai acritură un pic… Precizări: - Lula a fost condamnat pentru corupție (pe care a și recunoscut-o), dar în 2021 condamnarea a fost desființată, în mod foarte convenabil, pentru lipsa de competență a instanței care l-a condamnat; a făcut doar 580 de zile de pușcărie, după care a fost eliberat; speța nu s-a mai judecat niciodată și, intre timp, s-a prescris; între timp, a devenit a treia oară președinte și mai vrea și un al patrulea mandat; - Jair Bolsonaro a fost condamnat la 25 de ani pentru lovitură de stat; regimul Lula a considerat că a contesta măreața victorie din 2024 înseamnă a da o lovitură de stat; întrucât este bolnav, Bolsonaro - senior este în arest la domiciliu; Bolsonaro - fiul a promis dreptate pentru tatăl său și amnistie pentru cei condamnați pentru “lovitură de stat”. Brazilia, țară democratică, este un contra-exemplu de stat de drept. Regimul Lula a transformat sistemul judiciar în armă politică și legea în tactică și sculă de război politic (lawfare). Nu este exclus ca fapta să se întoarcă împotriva lui Lula: în 3 mandate sigur se găsesc fapte infinite de corupție care îi pot trimite pe el și pe cei din camarila sa la zdup pe zeci de ani după pierderea alegerilor. Este grav ce se întâmplă în Brazilia, întrucât: -există cazuri aproape identice în Franța (Le Pen) și România (Georgescu); nu uitați că Trump a fost nevoit să se apere în 150 de dosare în 2024, o dată fiind și arestat pentru o zi; -dacă justiția se comportă atât de mizerabil, nu se va mai putea spune dacă un politician băgat la zdup este un deținut politic (deci un erou) sau un găinar; -omul normal nu va mai avea încredere în justiție, stat de drept și democrație, ci va prefera soluția simplă a dictaturilor: corupții sunt condamnați rapid și executați pe stadion. Aș zice că omenirea se află la răscruce. Putem să ieșim întăriți din convulsiile sociale pe care le vedem la tv sau putem să ne întoarcem în timp, în 1933, când s-au armat toate ideologiile totalitare ale secolului XX. UE era scutul contra unor astfel de riscuri de totalitarism și război… Sun Ursula, a devenit un scut contra democrației…

La inițiativa legislativă a lui Tánczos Barna privind utilizarea terenurilor Agenției Domeniilor Statului (ADS) pentru energie verde, a fost adoptată Legea nr. 159/2026. Promovată ca jalon obligatoriu în PNRR / REPowerEU (quelle surprise…), legea are potențialul de a afecta grav securitatea alimentară a țării și ecosistemele naturale. Până mai acum câțiva ani, activele statului, găsite în patrimoniul unor instituții sau întreprinderi publice cu dificultăți financiare, erau vizate pentru dezvoltări imobiliare. Acum, că spațiile rezidențiale, de birouri sau logistice sunt excedentare sau în faliment, interesul “investitorilor” se reorientează către energia verde, unde sunt bani de la UE, de la stat și de la bănci (care primesc ca refinanțare bani din elicopterul BCE, dar și garanții de la stat și de la UE pentru a susține energia “verde”). Trebuie, deci, teren pentru plasarea panourilor chinezești și a morilor de vânt nemțești sau olandeze. Nu contează că la noi, în mod prostesc, se produce, dar nu se stochează energie verde. Nu contează nici că se scot din circuitul agricol și alimentar sute de mii de ha de teren, care sunt contaminate ulterior cu materialele și deșeurile cauzate de panouri sau eoliene. Contează : (i) ideologia regresist - neo - marxistă a USR; (ii) zecile de miliarde care curg către sponsorii politici ai USR și ai PNL - Bolojan. Probabil că nu ați sesizat că vorbim de terenuri care (încă) se află în proprietatea statului, prin Agenția Domeniilor Statului, terenuri care sunt acum destinate concesionării pe zeci de ani în favoarea unor corporații private. Sunt sute de mii de ha agricole și milioane de ha de pășuni și păduri încă în proprietatea statului și administrarea ADS. Aceste terenuri sunt atât bariere naturale pentru deșertificare și habitat natural pentru animale sălbatice (care în ultimii ani de de-forestare sunt forțate treptat să se apropie sau să pătrundă în orașe) cât și rezervă de ultimă instanță pentru agricultură și industrie alimentară. Acum aceste sute de mii de ha urmează să fie sacrificate pe altarul Green Deal. Iar această schimbare de destinație este impusă de PNRR - acel program de distrugere economică a țării care vara asta a fost transformat în biblia radicalilor pro-europeni, deși este o însăilare de copil slab la învățătură din clasa a cincea, o teză agramată cu consecințe nocive asupra societății noastre și asupra fiecăruia dintre noi, individual și concret. Legea useristă nr.159/2026 modifică regimul juridic al terenurilor administrate de stat, transformând suprafețele neproductive în „zone de accelerare RES” (surse de energie regenerabilă) destinate concesionării. Solurile productive (zonele I - III) nu pot fi concesionate pentru solar și eolian. Doar solurile degradate sau neproductive (zonele IV - V) vor avea această destinație, dar aici este adevărata problemă, pentru că încadrarea unui teren în categoriile IV - V se face birocratic, de către Oficiul de Studii Pedologice și Geotehnice (OSPA) și de către direcția de specialitate din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), cu acordul ADS-ului propriu-zis. Cică asta s-ar face pe baza studiilor pedologice oficiale, iar nu pe baza “studiilor” de genul celor din pandemie, pe baza șpăgii sau pe baza lobby - ului ONG - urilor verzi care asigură baza de votanți ai USR… Anumiți indicatori climatologici (precipitații severe, secetă pedologică extremă, “cupola de foc”, “iadul alb”, “fierberea climatică”) care fundamentează deciziile de declarare a unor zone ca fiind afectate de deșertificare vin de la ANM - probabil că de aici a ieșit și scandalul chiloților finanțați, cică, de pe cardul instituției și încercarea de discreditare a șefimii ANM, chestie care nu i-a prea ieșit ex-ministrei useriste a mediului… (vezi continuarea în primul comentariu)

În al doilea rând, afacerea prezintă mari riscuri de securitate alimentară și de impact sever asupra mediului. Scoaterea din circuitul economic a unor suprafețe mari (chiar și cu productivitate slabă) poate afecta pășunatul local sau activitățile conexe. De asemenea, există riscul de „green-grabbing” (acapararea terenurilor pentru obsesia verde a birocraților UE și pentru bunăstarea profitorilor în detrimentul comunităților rurale). Vedeți, vă rog, ce s-a întâmplat în Finlanda, țară foarte “verde”: google a distrus o pădure de peste 400 de mii de arbori pentru a trânti acolo un centru de baze de date pentru inteligența artificială - dacă asta s-a putut întâmpla în Finlanda (stat, teoretic, fără corupție), imaginați-vă ce s-ar putea întâmpla în România dacă sute de mii de ha de pădure sau pășuni ar fi concesionate de Engie, E.ON, Veolia (Apa Nova), Schwarz (Lidl, Kaufland) amazon, Ikea… În al treilea rând, transformarea unor zone naturale întinse în parcuri industriale de panouri sau turbine poate perturba habitatele locale, traseele păsărilor migratoare și microclimatul solului (prin impermeabilizare sau umbrire artificială). Dar, așa cum spuneam, PNRR a fost dus la rangul de carte sfântă a radicalilor pro-europeni - și cine suntem noi să punem în pericol idealurilor acestor sectanți?

They’ve found one of Moscow’s real friends: Didier Reynders, a former European Commissioner for Justice during Ursula von der Leyen’s first term. Reynders is one lucky guy. For about 14 years he played the lottery and kept winning. He was raking in around a million euros, which he then deposited in cash at ING Bank. Now he’s under investigation for bribery and money laundering. Obviously, nobody bought the idea that someone could be that stupidly lucky at the lottery. What’s even more interesting is what EUObserver uncovered: the guy was working in Moscow’s interests, at least until 2023, and with the help of a Belgian intelligence officer he covered up the tracks of his friendship (in euros, not rubles) with Moscow between 2019 and 2023. The journalists are publishing photos of the WhatsApp conversations between the two of them, showing how Reynders managed to stop the press from finding out about his spying for Moscow and the bribes from Moscow. Just to be clear about how serious this is: Reynders was the European Commissioner for Justice and he was sucking from two teats — the EU and Moscow. Note: Since the European Commission unfairly labeled me a friend of Moscow just because I had the guts to take my MEP mandate seriously and table a motion of censure against it, I’ve sued the European Commission at the CJEU for moral damages. @vonderleyen

Iată din nou o știre pe care nu trebuia să o aflați, pentru că legacy media o obturează, atât la noi, cât și în Occident: În Olanda chiar a început un proces civil de daune contra lui Bill Gates, a lui Albert Bourla (CEO – ul Pfizer, destinatarul mesajelor secrete pe care le trimitea Ursula von der Leyen pentru a „negocia” un contract de vaccinuri de 35 de miliarde de euro) și a lui Mark Rutte (ex-premier al Olandei în timpul pandemiei și actual secretar general al NATO). Alături de ei sunt chemați în judecată alți 14 indivizi cu rol cheie în politicile sanitare din pandemie, în Olanda, în UE și la nivel global. Procesul se referă în mod specific la inducerea în eroare a publicului cu privire la siguranța și eficacitatea vaccinului împotriva COVID-19 și este formulat de șapte cetățeni olandezi care au suferit de pe urma administrării vaccinului. Notă: nu importă că sunt doar 7 reclamanți – dacă acești curajoși câștigă procesul, precedentul va putea fi replicat la toate milioanele de oameni care au suferit de pe urma efectelor adverse ale vaccinului. Faptul că (încă) nu sunt milioane de acțiuni contra acestor iacobini sanitari și multi-miliardari ai pandemiei se explică prin teama de consecințe, iar nu prin raritatea sau excepționalitatea efectelor adverse – vedeți mai jos ce se poate întâmpla dacă ai curaj prea mult ... De reținut că nu e vorba de un proces penal, ci de un proces civil. Dar un rezultat favorabil reclamanților va fi un uriaș precedent judiciar și chiar o baza de pornire pentru procese penale, care nu se prescriu (căci faptele pot fi încadrate simplu la crime contra umanității). Bill Gates, de altfel, a încercat, cu toată armata sa de avocați hiper-plățiți, să oprească procesul, argumentând că Tribunalul din Leeuwarden din Olanda nu are autoritate jurisdicțională asupra sa devreme ce este rezident în SUA și nu locuiește în Olanda. După un periplu judiciar de aproape 2 ani, judecătorul a respins acest argument. În plus, mass-media tradițională tace în legătură cu acest proces foarte important. Nimic surprinzător – în mass media legacy sunt cei mai mulți complici ai acestor criminali din pandemie. Nu numai complici: profitori. Fluvii de bani au curs în conturile lor pentru a face propagandă măsurilor din pandemie și vaccinului și, pe de altă parte, pentru a închide gura criticilor prin cele mai totalitare metode de cenzură. Există reguli stricte impuse în jurul procesului, stabilite de judecător. Presei i s-a interzis să facă înregistrări audio sau video în sala de judecată, fiind disponibil doar un flux live din care nu se pot extrage fotografii sau clipuri video decât cu autorizația individuală a ajudecătorului. Chiar și mai interesant ... Avocatul care a demarat acest proces în 2024, Arno Van Kessel, a fost arestat la doar câteva ore după ce a depus actele pentru proces. El a petrecut opt luni în închisoare sub acuzația de terorism și anti-instituționalism (??!). Pentru avocații români care nu au depus nicio astfel de acțiune în justiție pare a fi un lucru bun că, la zi, cel puțin la cunoștința mea, nu există procese de acest gen în România*. Nu riscă nimeni 8 luni de arest pentru a pune în discuție în tribunale sfințenia moaștelor pandemiei… Putem doar spera că măcar în Olanda se va fi făcut dreptate. Altfel, vom fi fost nevoiți să constatăm, din nou, că adevărata traducere a dictonului latin Fiat justitia et pereat mundi este : „o societate în care nu există dreptate nu merită să existe”.

Deșteptăciunea artificială, armă de nimicire în masă…

Informațiile publicate de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15 octombrie 2026 arată că aproximativ 400000 de persoane angajate în sectorul public erau implicate în litigii salariale. Dintre aceștia, 159.119 au câștigat definitiv procesele contra statului. ÎCCJ vorbește de cadre didactice (~171.000), personal auxiliar din justiție (grefieri, informaticieni etc.), cadre MAI (poliție, jandarmerie, ISU), angajați din finanțe/ANAF, personal medical. Magistrații reprezintă o minoritate (în jur de 6.800). Toți au dat statul în judecată pentru că nu le-a dat ceea ce era dreptul lor legal să primească. În decursul ultimilor 17 ani, guvernele care s-au succedat au emis 17 OUG privind eșalonarea plăților cuvenite bugetarilor care au câștigat procese contra statului. Eșalonarea temporară a fost considerată admisibilă de CtEDO de la Strasbourg, dar nu și eșalonarea perpetuă, repetată la infinit. Pe motiv că nu are bani, statul a emis mereu acte ale executivului care au făcut ineficiente hotărâri judecătorești, încălcând separația puterilor în stat și liberul acces la justiție. În plus, statul încalcă mereu legile pe care le emite: drepturi salariale sau majorări ale pensiilor sunt puse în lege, după care “ordonanțele trenuleț” emise cu 2-3 zile înainte de Revelion le îngheață sau le “eșalonează”. Calendarul tipic implică tranșe progresive (ex.: 5% în primul an, 10% în al doilea, apoi 25% și 35% pe anii următori), dar mereu rămân restanțe, în speranța ștergerii lor prin prescripție. Practica a fost contestată întrucât erodează esența statului de drept. CSM a subliniat în 2026 că eșalonarea e acceptabilă, dar reeșalonările succesive nu sunt, conform jurisprudenței CEDO/CJUE. Rapoarte ale Ministerului Finanțelor sau ale Consiliului Fiscal menționează zeci de miliarde lei în titluri executorii pe perioade de mai mulți ani (ex.: peste 22 miliarde lei între 2015–2023, cu plăți parțiale de ~14,5 miliarde și restul restanțe). Restanțele și sumele noi (inclusiv pentru magistrați - 5 miliarde lei doar pentru tranșe restante și pentru anul 2026, plus accesoriile) se apropie de 20 de miliarde de lei, la care se adaugă accesorii (dobânzi și penalități) de 20% pe an. Azi e ședință CSAȚ: cu siguranță nu aceste sume și riscul de încălcare a statului de drept se vor discuta, ci noi tranșe secrete de miliarde de susținut neabătut regimul mafiot kievean. Colac peste pupăză: azi e o pronunțare la CtEDO, într-un dosar contra României, pe această temă. Dacă decizia va fi favorabilă reclamanților, eșalonările pică. Toți banii vor fi achitați pe loc sau prin executare silită. Iată un “bagaj” foarte “ușor” de cărat de către guvernul Luca.

Nicușorisme… “Investițiile României de miliarde de dolari în baze militare, precum și alinierea sa politică deplină, au permis Statelor Unite să-și proiecteze forța și să-și urmărească interesele…  […]  [România] va continua să investească în capacități, baze și terenuri de formare. Va rămâne aliniată politic și strategic. Va prelua responsabilități și costuri mai mari, astfel încât o prezență americană consolidată în sectorul românesc al Mării Negre să devină strategic mai utilă și mai puțin costisitoare”.  Asta spune în “editorialelul” publicat undeva în presa străină președintele (încă în funcție), comandantul suprem al Armatei Române, marele războinic Nicușorișor.  Precizez că afirmația face parte dintr-un articol publicat într-un oscur Daily Signal, articol ce face parte dintr-un set de texte de PR pentru care președinția a plătit unei firme americane de avocatură și lobby, confidențial contractată, cca 6 milioane de dolari.  Așadar, Nicușorișor spune că România va cheltui mult mai multe miliarde de dolari pe apărare pentru ca SUA să plătească mai puțin.  Un Dănilă Prepeleac mai nevleg decât Nicușorișor nici că se putea…

Când eram eu consilier la barou, în 2006, firmele de recuperări de creanțe tăiau o halcă mare din activitatea avocațială și și-o însușeau. Principala reacție de apărare a profesiei a fost identificarea acestei activități ca avocatură ilegală. Și executorii erau prejudiciați de recuperatorii de creanțe - le luau și lor o halcă mare din afacere, recuperarea amiabilă. După ani de zile în care mari firme de avocatură și … colegi consilieri la barou au făcut contracte bune de asistență juridică și reprezentare cu recuperatorii de creanțe, biznisul lor a devenit tolerat și, ulterior, introdus un pic în reglementarea privitoare la protecția consumatorilor de credite. Recuperatorii de creanțe sunt entitățile care cumpără cu 1-5% din valoarea nominală creanțele băncilor contra cetățenilor, pe care îi execută silit pe locuința familială, pe salarii și pensii până la finalul vieții. Sunt cei care îți amenință copilul la telefon că, dacă tati nu plătește datoria, va fi aruncat în stradă și va fi mutat la altă școală, unde nu are prieteni. Sunt entitățile care, alături de bănci și BNR, s-au opus mereu legilor de protecție a consumatorilor pe care le-am scris. În condițiile în care a devenit o industrie recuperarea de creanțe de despăgubiri de la transportatori și de la agențiile de voiaj pentru întârzieri sau anulări de călătorii (poate nu știți, dar din cei 3-400 de euro care se primesc de la debitorii despăgubiri, 200 de euro merg direct la recuperator, restul de 100-200 euro fiind “cuveniți” păgubitului) și, mai ales, pentru că a consulta o deșteptăciune artificială (AI) în loc de un avocat a devenit o modă, cu grave consecințe asupra drepturilor și libertăților individuale (AI minte, greșește, inventează, halucinează, sfătuiește nociv), a apărut un proiect de lege de protecție contra avocaturii clandestine și contra utilizării destructive a “deșteptăciunii” artificiale. Unele dispoziții ale proiectului sunt neîndemânatice. De exemplu, chestia (inaplicabilă în practică) cu înscrisurile care ar urma să fie redactate numai de avocați. Evident, textul nu va trece. Dar… Inadvertențele și exagerările proiectului au devenit obiect de câștig politic. USR - cine altul? - este partidul care s-a agitat cel mai mult ca să torpileze proiectul. Mă aștept la apariția sloganului “scăpăm a avocați și scăpăm”, sau la apariția #fărăavocați. Tehno-entuziaștii au sărit în haită să apere intervenția AI în piața juridică. Cică e bună rău deșteptăciunea artificială și nu e coruptă (ambele afirmații false - am explicat motivele în detaliu și în repetate rânduri, nu reiau aici argumentele). Amatorii de chinezării s-au activat și ei: cică AI este ieftină și bună. Singurul om care nu-și permite lucruri ieftine este săracul. Pagubele comise de ieftinătăți sunt ruinătoare. După care s-au activat recuperatorii. După care s-au activat contabilii. Și unii, și alții se tem că avocații vor să le ia biznisul, dar ambele comunități profesionale vor să li se permită expres să exercite activități avocațiale. Desigur, la fotbal și la avocatură ne pricepem toți… Dezvoltarea în rimt de panzer hitlerist a deșteptăciunii artificiale riscă să lase fără job sau afaceri toate profesiile, precum și consultanții. Ba chiar și judecătorii și procurorii (întrebați 100 de români dacă nu cumva preferă să fie judecați de “incoruptibila” AI - 99 vor răspunde că da…). Nu exagerez cu nimic. Mai mult de 4/5 din absolvenții de drept nu găsesc de muncă azi. În ultimele săptămâni primesc zeci de cereri de angajare săptămânal. La fel stau lucrurile și cu absolvenții de economie, jurnalism, politică, administrație și de alte facultăți care pregătesc profesii. În loc să fim solidari contra AI, ne batem în războaie civile, de distrugere reciprocă, punând la dispoziția surferilor din USR valuri de ură pe care să urce și să readucă totalitarismul mult dorit, care va alunga profesiile liberale și clasa de mijloc, cum au făcut stră-bunicii lor în 1948-1952.

Există un curent pan-european pentru stoparea ajutorului financiar pentru Ucraina și pentru demararea negocierilor de pace și economice cu Rusia. Acest război care durează de 4 ani și jumătate a condus la decimarea poporului ucrainean și la falimentarea UE. În mod stupid, UE a ajutat Ucraina cu bani, armament, ghidaj digital, training militar și absorbție de produse agricole sau chimice din Ucraina, dar a pompat neîntrerupt bani în regimul lui Putin, care și-a putut finanța continuarea războiului de agresiune contra Ucrainei. UE a dat direct sau indirect sute de miliarde de euro ambelor părți beligerante, în ciuda declarațiilor pompoase de susținere a agresatului și de “sancționare” a agresorului. Trump a pronunțat o cifră uluitoare: UE a pompat în Rusia, pentru gaz și carburanți, 350 de miliarde de euro în 4 ani și jumătate. Este o sumă de aproape 2 ori mai mare decât suma pompată de UE în fundul regimului mafiot kievean. Conservatorii și suveraniștii români au cerut aceste lucruri încă din toamna lui 2024. Pentru birocrații UEropeană de la Bruxelles, precum și pentru politicieni ca Macron, Merz sau (mai nou) Burnham, continuarea războiului din Ucraina este crucială. Pacea ar putea dezvălui greșeala strategică de a paria pe Zelensky și de a spera că, prin magie, Rusia, ar putea fi dez-integrată în minim 15 bucăți, care să vină, ulterior, să cerșească credit de la băncile europene în schimbul resurselor de care dispun. Mai mult și mai grav: pacea ar putea dezvălui furtul și crimele. Ar putea dezvălui că politicienii UEropeni s-au folosit de poporul ucrainean, transformat în carne de tun, pentru a regla relațiile cu Rusia din perspectiva foamei lor de resurse. În plus, pacea ar putea spulbera visul federalizării UE, chestie pe care azi nu o mai dorește nimeni, în special pentru că au văzut cine le-ar fi liderii - indivizi de teapa Ursulei von der Lenin ... De aceea, UE nu își putea permite ca, în noiembrie 2024, în România să câștige alegerile un outsider. Așa că au anulat alegerile ... De aceea, UE nu își putea permite ca, în mai 2025, în România să câștige alegerile un alt outsider. Așa că l-au inventat pe Nicușor, plus 1,7 milioane de votanți care au apărut din spuma mării pe listele de vot... De aceea, UE nu putea permite ca în guvernul României să fie cooptat AUR, așa că l-a forțat pe Nicușor să forțeze Constituția și să desemneze ca premieri 4 iepuri scoși din joben, absolut niciunul propus de vreun partid politic*. Practic, Nicușor a transformat democrația constituțională românească într-un regimul discreționar similar cu cel instalat de Carol al II - lea, în preajma celui de-al doilea război mondial. Asta pentru că așa i-a impus Bruxelles - ul. De aceea a și fost infipt președinte, în ciuda evidentei ne-corespunderi cu postul și a incredibilului șir de gafe făcute. Iată ingerința străină în alegeri, administrație, parlamentarism, CSAȚ, contractele finanțate prin SAFE și date cadou concernului german Rheimetal, precum și în orice altceva vreți. Guvernul Luca nu este un guvern - emanație a suveranității poporului (suveranitate la care se referă art. 2 din Constituție), ci un guvern - emanație a elitei birocratice de la Bruxelles. Ce promisiune credeți că nu va fi încălcată de Luca, în ciuda faptului că guvernul său este covârșit de PSD? Ați ghicit: susținerea neabătută a Ucrainei până la victoria finală (asupra economiei și societății UE).

Sunt în drum spre Strasbourg, la a doua sesiune plenară a PE din octombrie, și aflu 2 lucruri iritante: (i) decizia Consiliului Concurenței de a sancționa cu amendă de 3,7 miliarde de lei băncile care au manipulat Robor e atacată acum de toate băncile, iar nu numai de CEC Bank. Chestia e că toate băncile au cerut ca ședințele unde se judecă cererile de suspendare să fie secrete, fără participarea publicului sau a presei; e clar că băncile se tem de fenomenul shame and blame; (ii) BNR a decis să facă intervenție in favoarea băncilor și în defavoarea Consiliului Concurenței în toate procesele; o instituție publică se pune în război judiciar cu o altă instituție publică pentru a apăra corporații private… Cu forțele noastre reduse, vom face intervenții în favoarea Consiliului Concurenței pentru 15 persoane fizice și pentru o societate. Ar fi putut fi 250 de intervenienți, poate chiar 250 de mii, dar cică sunt mari costurile legale și sunt de ne-încredere instanțele… Asta e: m-am mai luptat de unul singur contra panzerelor bancare și a ieșit bine. Poate o ieși bine și acum. Știți deviza samurailor: dacă sabia a fost scoasă din teacă, trebuie să fie utilizată.

În condițiile în care liderii UE se băteau pe câteva zeci de miliarde de euro cu care să ajusteze în sus sau în jos bugetul UE, la Consiliul European de vineri a descins și Zelensky, având solicitarea imperativă de plată a unei prime tranșe de 70 de miliarde de euro dintr-un „necesar” anual de 150 de miliarde pentru a înfrânge Rusia. Zelensky a omis să spună ce anume a făcut cu cele 90 de miliarde de euro deja încasate de la UE anul acesta, dar a ținut să precizeze că: -în lipsa acestor 150 de miliarde de euro anual nu va reuși să câștige războiul contra Rusiei; -dacă nu primește acești bani, din care 70 de miliarde de euro imediat, 20 de milioane de refugiați ucraineni vor covârși UE. Ca și tehno-entuziaștii, care sunt convinși că orice problemă se poate rezolva cu o aplicație pe mobil bine ticluită, Zelensky și aliații lui consideră că totul se rezumă la bani. Adică, europenii să facă bine să toarne în continuare vapoare de bani în fundul regimului mafiot kievean, că războiul se câștigă cu bani. Implicațiile: (i) fără bani, victoria finală contra Rusiei se transformă în înfrângere; UE nu mai are bani, deci înfrângerea este declarată indirect, dar indubitabil, chiar de Zelensky; slăvarii, radicalii pro-europeni și cei care cred că Rusia este ținută departe de porțile UE de Zelensky și că tot ce trebuie să facă europeanul care vede război pe net sau face război ca joc pe calculator este să continue să toarne bani în conturile camarilei lui Zelensky se înșală amarnic; (ii) presiunea pentru bani s-a exercitat cu amenințări („dați bani, că de nu, las liber granițele și vă treziți cu 20 de milioane de refugiați”), similare cu taxa de protecție practicată de mafioți; prelungirea războiului a profitat doar industriei de armament și politicienilor și birocraților aflați în solda lorzilor războiului; pacea și securitatea europeană sunt la ananghie; peste toate se suprapun milioanele de victime ucrainene, care vor cere cândva răzbunare. Ca să înțelegem împreună proporțiile pretențiilor dezastruoase ale lui Zelensky, să reținem că România este blocată de aproape 6 luni pentru că nu s-a găsit un guvern care să dea siguranță în mintea dlui Goe de la Cotroceni că va face treabă bună cu PNRR și cu SAFE. Din PNRR mai putea fi trasă suma de 770 de milioane de euro, iar în SAFE sunt implicate 17 miliarde de euro. Nu 70 de miliarde. Nu 150 miliarde anual.

Practic întreaga UE este cuprinsă de proteste, unele violente: Franța, Italia, Spania, Portugalia, Belgia, Germania. Motivația principală: creșterea amețitoare a costului vieții. Chirii, energie, carburanți, taxe școlare, în condițiile în care serviciile medicale și sociale și educația se degradează, iar veniturile din salarii sau pensii se erodează. În Franța, liceenii protestează pentru că nu mai sunt bănci, mâncare la cantină și profesori… În Belgia, protestele vizează măsurile de austeritate ale guvernului De Wever, care are nevoie de bani pentru tot felul de priorități care pun la coada listei populația. Oamenii afișează pancarte cu sloganul „Pas dans nos poches” („Nu din buzunarele noastre”). În timp ce oamenii se sufocă în datorii și sunt evacuați din casele familiale (cum a fost cazul bătrânei de 87 de ani din Spania, care a și pierit între timp), UE și statele membre continuă să arunce cu sute de miliarde în fundul regimului mafiot kievean și să cumpere gaz și petrol de la ruși cu zeci de miliarde anual, la preț triplu față de anul 2022. Colac peste pupăză: UE cere mai mulți bani pentru buget, ca să îi arunce pe proiecte iraționale și pentru a-și achiziționa aplauze de la ONG - urile cenzurii, iar asta înseamnă noi și mai multe taxe și impozite. Până și în Ucraina și Albania sunt proteste contra puterii locale (primarul Kievului) sau centrale (guvern). Știți unde e totul calm și stabil? În România. Dan Daniel - Nicușor, președinte (încă) în funcție al României, a zis că va da bani Ucrainei în continuare, până la victoria finală. Față de situația gravă din sănătate, educație, asistență socială, ordine publică și justiție, cel mai probabil Nicușorișor o să își reafirme condoleanțele pentru răniți, că tot e la modă…

După faza cu “să nu te culci azi sănătos și să trezești mâine, Doamne ferește, mort” vine una și mai și… Madam Țoiu și-a reafirmat condoleanțele pentru familiile celor … răniți de dronele (rusești, evident) din Marea Neagră! Condoleanțe pentru vii e mișto zis. Dar e și mai mișto să “îți reafirmi” condoleanțele…

Un băiat pe nume Pavlik Morozov a fost transformat într-un erou național pentru că și-a denunțat tatăl. Generații de copii sovietici au fost crescute pe povestea lui. În august 1966, în timpul “revoluției culturale” maoiste, la o școală de fete din Beijing, elevii și-au bătut până la moarte directoarea adjunctă, Bian Zhongyun. În 1970, un băiat de șaisprezece ani pe nume Zhang Hongbing și-a denunțat propria mamă pentru că îl criticase pe Mao. Ea a fost executată. Copiilor li se insufla convingerea că loialitatea față de Partid primează asupra loialității față de părinți. Azi, la nivelul Uniunii Sovietice Europene, condusă cu o mână de fier într-o mănușă de catifea de Ursula von der Lenin, armate de Paveli Morozovi, redenumiți fact checkers, refac zilnic, pe bani publici, gestul “eroic” al lui Morozov, de fiecare dată când denunță “dez-informarea” sau “discursul urii” ori opiniile “ne-științifice” ale criticilor sistemului; acești fact checkers din complexul industrial al cenzurii, al persecuției și al delațiunii nu sunt altceva decât copii de 12 ani uitați în trupuri de adulți, care n-ar ezita să își denunțe părinții pentru un dram de atenție și popularitate, plus niște bănuți de o merdenea din Piața Amzei; de altfel, guvernul german a lansat recent centre de “consiliere psihologică” a celor care se simt persecutați în familie sau pe stradă de teoreticienii conspirației, de dez-informatori și de practicanții discursului incitator la ură, centre unde se pot și denunța astfel de “crime”, fără teamă de consecințe. Dacă nu vedeți pattern-ul Revoluției Culturale chinezești la noi, vi-l arăt eu: este bine identificat în persoana Dianei Buzoianu sau a lui Miruță. De altfel, la parastasul cu public al finalului său ne-glorios de mandat de primar al Timișoarei, Fritz a proclamat “revoluția continuă”…

Pentru cei ce l-au transformat în idol pe Bolojan, e dureros ca hemoroizii să vadă că guvernul unui penelist (Veștea) a fost refuzat de Bolojan, guvernul unui alt penelist (Siegfried Vasile) a fost refuzat de PSD, iar acum Bolojan votează un guvern compus din pesediști (11 ministere) și câțiva “independenți”. Dar pentru votanții lui Nicușor, mai ales sarmalagii, este cumplit să vadă cum preferatul lor a impus un guvern monocolor pesedist, răpindu-le chiar și șansa unor alegeri anticipate.